Primul Loc De Muncă

Sunt sigur că până la actualul job, fiecare din noi a avut parte de destule experiențe de povestit. Unele mai bune, altele cu adevărat nasoale.

Și eu am avut parte de unele de povestit, astfel am decis să încep seria locurilor de muncă căreia i-am dat categoria Servici, ca să știți de ce să vă feriți pe viitor!

Primul mmeu loc de muncă l-am avut la 18 ani, când proaspăt ieșit din Liceu și neștiind cum merg treburile cu Antreprenoriatul din Botoșani, am decis că merită să-mi încep viața de independent financiar (știam la vremea aia ce e aia?!) căutând primul meu job!

După o plimbare prin oraș cu CV-uri în mână, am dat de singura cofetărie (cică așa vroia să-i zică) din parcul Eminescu din Botoșani ce servea Bere, Alcool, Cooktail-uri și avea un frigider cu câteva înghețate.

La intrare era un bilet pe care scria,,Angajăm Personal” și eu neștiind cum merg treburile, intru să întreb de post.

La o masă cu un caiet în mână stătea Madame Patroana așteptându-și fraierii pentru a doua zi, poate a prinde unul pentru post!

Intru și mă prezint, spun că pentru anunț, îmi dau CV-ul și fără prea multe prezentări trece direct la subiect și-mi spune,, Să vii mâine la 11:00 că începem 3 zile de probă și mă hotărăsc după dacă te angajez sau nu, dar vezi că va fi pe cheltuiala ta!”.

Eu nedumerit și bucuros în acelaș timp pentru șansa mare, mă duc acasă și aștept a doua zi, lăudându-mă neamurilor care în ciuda faptului că știau care e treaba cu munca gen pe-acolo, m-au felicitat și succes la Madame!

A doua zi, începe maratonul de panarame de trei zile. Ajung acolo și dau de o angajată ce avea rol de șefă cât patroana era plecată, și care habar n-avea care e faza cu mine, că nu-i zise aia bătrână (patroana blondă din ziua precedentă) care-i treaba.

Mi se prezintă, mă întreabă dacă vreau să rămân la treabă că are mereu pregătită pentru practicanți și mă duce în bucătărie la spălat vase.

După ccâteva ore în care spălasem, debarasasem, ajunsem să am grijă până și de WC, vine baba și se răcnește că de ce nu fac pe ospătarul și mă ocup de vase că clienții îi așteaptă. Dar nu după multă umblătură cu clienții Babei, mă ia angajata șefă cu de ce fac pe ospătarul, că cine ma pus și de-astea, ca după să poarte o discuție ce ma pus la câteva ore de stat în picioare într-un colț, urmărindu-le clienții și să le anunț dacă vrea unul ceva!

După ccâteva ceasuri începe iarăși balamucul, vasele erau murdare și mă luase angajata cu de ce mai stau la supraveghere și nu mă pun pe spălat?! Ajung la spălat și mă ia baba cu de ce nu stau la supravegheat, discuțiile contradictorii dintre cele două au ținut până pe la 23 când am început să spăl pe jos, să debarasez și să strâng, iar baba plecase. La 00, barul cofetărie se închise, la 02 terminasem, iar angajata ma anunțat că de la 09 să fiu la muncă (dar eu după aproape 15h de muncă, nu-mi mai ardea de nimic).

Vin a doua zi la balamuc, pe parcurs au fost mai liniștite cu numai câteva contradicții între ele și cu o fată ce venise la interviu (dar tot am stat până la 02).

În cea de-a treia zi era deja panarama de pe lume, Baba se lega de mine și mătrimitea pe la mese cu comenzi și debarasări, angajata șefă se lega de mine că de ce nu sunt în spate la spălat de pahare, fata aia nouă mai că-i venea să plângă când a văzut că un client se leagă de ea pentru o comandă de o bere, iar patroana că de ce nu spală veceul, că e nouă, nu știe și cine a pus-o?!.

Puștoaica nu a rezistat decât până la 19-20 cu baba (eu fiind mai prost că am rămas atâta), că după ce sa umplut de lume, și-a lăsat șorțul spunându-mi că ca la Cofetăria Bebei Blonde n-a văzut și n-a auzit nicăieri (eu la vârsta și la experiența de atunci credeam că așa e un loc de muncă).

Pe la 22, baba îmi spune că trebuie să îi mai vină un băiat în probă și că va alege după ce-l vede și pe el! Dar înainte să plece mi-a amintit că la calcule ia ieșit ei o bere lipsă (în condiția în care la vremea aia nu eram alcoolic ca acum și nu-mi plăcea berea) și că dacă nu o plătesc, treaba nu va fi bună. Îi dau 8 lei (atât erau sticlele alea la 3,5 lei de bere la ea) că oricum eram terminat de oboseală și nu mai aveam nici un chef de discuții sau scandal, mă duc acasă și nici că ma sunat vreodată!

Ulterior mi-am făcut un prieten ce mi-a povestit că angajata aia e singura ce a văzut-o mult pe acolo, în rest au venit și au plecat tineri de azi veneau și a doua zi nu-i mai vedeai, tipa fiind samsareasă și combinatoare de angajați neplătiți!

Pe scurt, dacă treceți vreodată prin parcul Eminescu din Botoșani și vedeți la construcția cu trambulină pentru bere din el un semn cu angajăm, sunați la ITM din partea mea!

Primul Loc De Muncă

Sunt sigur că până la actualul job, fiecare din noi a avut parte de destule experiențe de povestit. Unele mai bune, altele cu adevărat nasoale.

Și eu am avut parte de unele de povestit, astfel am decis să încep seria locurilor de muncă căreia i-am dat categoria Servici, ca să știți de ce să vă feriți pe viitor!

Primul mmeu loc de muncă l-am avut la 18 ani, când proaspăt ieșit din Liceu și neștiind cum merg treburile cu Antreprenoriatul din Botoșani, am decis că merită să-mi încep viața de independent financiar (știam la vremea aia ce e aia?!) căutând primul meu job!

După o plimbare prin oraș cu CV-uri în mână, am dat de singura cofetărie (cică așa vroia să-i zică) din parcul Eminescu din Botoșani ce servea Bere, Alcool, Cooktail-uri și avea un frigider cu câteva înghețate.

La intrare era un bilet pe care scria,,Angajăm Personal” și eu neștiind cum merg treburile, intru să întreb de post.

La o masă cu un caiet în mână stătea Madame Patroana așteptându-și fraierii pentru a doua zi, poate a prinde unul pentru post!

Intru și mă prezint, spun că pentru anunț, îmi dau CV-ul și fără prea multe prezentări trece direct la subiect și-mi spune,, Să vii mâine la 11:00 că începem 3 zile de probă și mă hotărăsc după dacă te angajez sau nu, dar vezi că va fi pe cheltuiala ta!”.

Eu nedumerit și bucuros în acelaș timp pentru șansa mare, mă duc acasă și aștept a doua zi, lăudându-mă neamurilor care în ciuda faptului că știau care e treaba cu munca gen pe-acolo, m-au felicitat și succes la Madame!

A doua zi, începe maratonul de panarame de trei zile. Ajung acolo și dau de o angajată ce avea rol de șefă cât patroana era plecată, și care habar n-avea care e faza cu mine, că nu-i zise aia bătrână (patroana blondă din ziua precedentă) care-i treaba.

Mi se prezintă, mă întreabă dacă vreau să rămân la treabă că are mereu pregătită pentru practicanți și mă duce în bucătărie la spălat vase.

După ccâteva ore în care spălasem, debarasasem, ajunsem să am grijă până și de WC, vine baba și se răcnește că de ce nu fac pe ospătarul și mă ocup de vase că clienții îi așteaptă. Dar nu după multă umblătură cu clienții Babei, mă ia angajata șefă cu de ce fac pe ospătarul, că cine ma pus și de-astea, ca după să poarte o discuție ce ma pus la câteva ore de stat în picioare într-un colț, urmărindu-le clienții și să le anunț dacă vrea unul ceva!

După ccâteva ceasuri începe iarăși balamucul, vasele erau murdare și mă luase angajata cu de ce mai stau la supraveghere și nu mă pun pe spălat?! Ajung la spălat și mă ia baba cu de ce nu stau la supravegheat, discuțiile contradictorii dintre cele două au ținut până pe la 23 când am început să spăl pe jos, să debarasez și să strâng, iar baba plecase. La 00, barul cofetărie se închise, la 02 terminasem, iar angajata ma anunțat că de la 09 să fiu la muncă (dar eu după aproape 15h de muncă, nu-mi mai ardea de nimic).

Vin a doua zi la balamuc, pe parcurs au fost mai liniștite cu numai câteva contradicții între ele și cu o fată ce venise la interviu (dar tot am stat până la 02).

În cea de-a treia zi era deja panarama de pe lume, Baba se lega de mine și mătrimitea pe la mese cu comenzi și debarasări, angajata șefă se lega de mine că de ce nu sunt în spate la spălat de pahare, fata aia nouă mai că-i venea să plângă când a văzut că un client se leagă de ea pentru o comandă de o bere, iar patroana că de ce nu spală veceul, că e nouă, nu știe și cine a pus-o?!.

Puștoaica nu a rezistat decât până la 19-20 cu baba (eu fiind mai prost că am rămas atâta), că după ce sa umplut de lume, și-a lăsat șorțul spunându-mi că ca la Cofetăria Bebei Blonde n-a văzut și n-a auzit nicăieri (eu la vârsta și la experiența de atunci credeam că așa e un loc de muncă).

Pe la 22, baba îmi spune că trebuie să îi mai vină un băiat în probă și că va alege după ce-l vede și pe el! Dar înainte să plece mi-a amintit că la calcule ia ieșit ei o bere lipsă (în condiția în care la vremea aia nu eram alcoolic ca acum și nu-mi plăcea berea) și că dacă nu o plătesc, treaba nu va fi bună. Îi dau 8 lei (atât erau sticlele alea la 3,5 lei de bere la ea) că oricum eram terminat de oboseală și nu mai aveam nici un chef de discuții sau scandal, mă duc acasă și nici că ma sunat vreodată!

Ulterior mi-am făcut un prieten ce mi-a povestit că angajata aia e singura ce a văzut-o mult pe acolo, în rest au venit și au plecat tineri de azi veneau și a doua zi nu-i mai vedeai, tipa fiind samsareasă și combinatoare de angajați neplătiți!

Pe scurt, dacă treceți vreodată prin parcul Eminescu din Botoșani și vedeți la construcția cu trambulină pentru bere din el un semn cu angajăm, sunați la ITM din partea mea!